Every Illness is a musical problem – Its cure a musical solution.

Definiții:Utilizarea muzicii in cadru clinic, educațional sau social, cu scopul tratării clienților sau pacienților cu nevoi medicale, educaționale, sociale sau psihice (Wigram, 2000e).
Terapia cu muzică este utilizarea muzicii și/sau a elementelor muzicale (sunet, ritm, melodie și armonie) de către un terapeut muzical calificat cu un client sau grup, intr-un proces constituit cu scopul facilitării și promovării comunicării, stabilirii legăturilor, învățării, mobilizării, expresivității, și a altor obiective terapeutice relevante, care urmăresc indeplinirea nevoilor emoționale, fizice, mentale, sociale și cognitive. Scopul terapiei cu muzică este dezvoltarea potențialului și/sau restaurarea funcțiilor individului, astfel încât el sau ea, să obțină o integrare intra și inter-personală și  în consecință, o calitate mai bună a vieții, prin prevenție, reabilitare și tratament (World Federation of Music Therapy, 1996).

De secole, muzica a reprezentat o modalitate de terapie și sunt numeroase exemple ale puterii curative ale muzicii în diferite culturi. În ultimii 60 de ani, Terapia cu muzică s-a dezvoltat ca și tratament clinic, în multe țări fiind recunoscută oficial  de organizațiile și instituțiile politice academice sau clinice. Conform definițiilor, terapia cu muzică se adresează cu preponderență persoanelor diagnosticate cu tulburări clinice. Totuși, terapia cu muzică poate fi utilizată cu succes și cu indivizii care caută modalități de explorare și dezvoltare a propriilor resurse, sau pur și simplu doresc să afle mai multe despre sine obținând pe această cale o sănătate mai bună și în consecință, o viață calitativ mai bună.

Al nouălea congres de terapie cu muzica de la Washinton (1999) a prezentat 5 modele cunoscute international de terapie cu muzica. Există două orientări in terapia cu muzică : terapia cu muzica receptivă siterapia cu muzica activa. In terapia cu muzica receptivă, cea mai importanta procedura este ascultarea activă a muzicii. Cea mai cunoscută metodă este Imageria Ghidată pe Muzică. Conform creatoarei acestui model Helen Bonny (violonistă), această terapie este un proces, în care imaginația este evocată în timpul audiției muzicale. Pe parcursul călătoriei muzicale, clientul are oportunitatea de a retrăi  in imaginație aspecte ale propriei vieți, de a-și povesti experiențele într-un  mediu simbolic care-i oferă siguranță, și de a-și reconfigura episoade din viată și emoțiile asociate cu acestea. În terapia cu muzică activă accentul este pus pe improvizația muzicală. Clienții nu au nevoie de educație muzicală. Unul dintre cele mai faimoase modele ale terapiei active este Terapia cu muzică creativă dezvoltată de Paul Nordoff un pianist si compozitor american împreună cu Clive Robbins un profesor britanic. Stilul de lucru al acestui model este unic și presupune plasarea muzicii în centrul experienței, iar răspunsurile muzicale oferă materialul pentru analiză și interpretare. Pe întreg parcursul ședinței se cântă, muzica oferind catalizatorul terapeutic prin intermediul căruia schimbarea are loc.

Terapia cu muzică se adresează unor arii largi de aplicare: 1.Utilizarea vibrațiilor instrumentelor sub forma unor experiențe senzoriale adânci, este utilă mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități multiple. 2.muzica oferă o gamă largă de forme de comunicare non-verbale care promovează interacțiunea reciprocă și schimbul de expresii vocale/verbale. 3. muzica are capacitatea de a externaliza emoții precum furia, tristețea, melancolia în tulburări precum anxietatea și depresia. 4. Unele persoane sunt limitate în capacitatea lor de a avea contact cu mediul extern din cauza multiplelor dizabilități mintale și/sau fizice. Alții au dificultăți cu comportamente obsesive, ritualistice atunci când sunt puși în situația de a se confrunta cu lumea externă, care adeseori le provoacă reacții de frică și anxietate. Experiența muzicală are o mare capaciate de motivare, care dezvoltă inițiativa, spontaneitatea, încrederea, duce la creșterea stimei de sine și a creativității.

Avem nevoie de muzică din cauza capacității ei de a ne emoționa, de a ne induce sentimente, de a ne modifica dispozitia sau stările mintale.  Muzica este utilizată cu succes și este acceptată mai ușor decât alt tip de intervenții de copiii cu diverse tulburări sau dizabilități. Din punct de vedere terapeutic această putere poate fi remarcabilă asupra persoanelor cu autism, care nu pot avea acces pe altă cale la stări emoționale puternice. Puterea stimulatoare a muzicii, implică atât activare emoțională cât și motorie. Puterea ritmului muzical este utilizată cu succes in diferite forme de tulburări motorii. De pildă, pacienții cu Parkinson, la care apar mișcări ale membrelor necontrolabile foarte rapide sau lente, pot depăși aceste tulburări de coordonare atunci cand sunt expuși la bucăti muzicale cu ritm si tempo regulat

Dr. in neurologie si psihiatrie O. Sacks arată cum pentru o pacienta a sa cu parkinsonism post-encefalic, muzica era un adevarat medicament. Toate automatismele specifice bolii dispăreau in momentul când asculta muzică.

Persoanele cu sindrom Tourette nu mai au ticuri atunci cand ascultă sau interpretează muzică.

Puterea evocativă a muzicii poate fi de o imensă valoare persoanelor diagnosticate cu Alzheimer, sau alte tipuri de demențe, care au devenit incapabile să răspundă sau să ințeleagă limbajul, dar care, după expunerea la muzică, pot trăi emoții profunde si adeseori chiar iși pot redobandi anumite abilități cognitive, mai ales atunci când ascultă o muzică pe care o cunosc si care le poate evoca memorii ale unor evenimente trecute, persoane, sau stări mintale care le sunt inaccesibile pe altă cale.

Arii de aplicare ale terapiei cu muzică

›  Conștientizarea percepțiilor – vibrațiile sunetelor sunt utilizate pentru a stimula nivelul de conștientizare al propriului corp.

›  Stimulare fizică/psihică – muzica poate fi stimulatoare și captivantă sau relaxantă, liniștitoare.

›  Abilități de comunicare – cântatul împreună încurajează contactul, comunicarea.

›  Expresie emoțională – muzica este un limbaj, cu inflexiuni și nuanțe care exprimă emoții variate.

›  Abilități cognitive –  muzica poate fi utilizată pentru promovarea atenției, concentrării, memoriei, capacităților secvențiale și simultane de procesare .

›  Comportament social – a cânta împreună, poate fi o modaliatate sigură și interesantă de angajament social – o metodă de comunicare alternativă.

›  Dezvoltarea resurselor individuale – muzica oferă un mediu creativ pentru dezvoltarea potențialului propriu

 

Terapia cu muzică în practica clinică

›  Mediul pediatric : în tulburări de limbaj, diverse dizabilități (sindrom Down, sindrom Wiliams, sindrom Asperger ș. a.), în tulburări de spectru autist, tulburări de dezvoltare globală și retard mintal, tulburări emoționale timpurii (copii adoptați/familii disfuncționale), tulburări de comunicare.

›  Adulții în vârstă: În tulburări motorii (Parkinson), diferite tipuri de demențe (Alzheimer), în Autism, Sindrom Tourette.

›  Dezvoltare personală :

a) se concentrează asupra problemelor existențiale de viață (doliul, anumite inhibiții, anxietate, crize.)

b) instrument de explorare și integrare a unor arii noi ale minții conștiente, sau de deschidere înspre dimensiunile spirituale ale experiențelor vieții.